colegian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLEGIÁN, colegieni, s. m. (
Înv.) Elev al unui colegiu (
6). [
Pr.:
-gi-an] – Din
fr. collégien.colegian (Dicționar de neologisme, 1986)COLEGIÁN s.m. Elev al unui colegiu (
4) [în DN]. [Pron.
-gi-an, pl.
-ieni. [Cf. fr.
collégien].
colegian (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLEGIÁN, -Ă s. m. f. elev al unui colegiu (6). (< fr.
collégien)
colegian (Dicționaru limbii românești, 1939)*colegián m. (fr.
collégien). Elev al unuĭ colegiŭ.
colegian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colegián (
înv.)
(-gi-an) s. m.,
pl. colegiéni (-gi-eni)colegian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colegian m. elev de colegiu sau de liceu.
colegian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLEGIÁN, colegieni, s. m. (
Înv.) Elev al unui colegiu (
6). [
Pr.:
-gi-an] — Din
fr. collégien.