colegatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și
f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din
fr. colégataire.