colegialitate - explicat in DEX

colegialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität).

colegialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
COLEGIALITÁTE s.f. Atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. [Cf. fr. collégialité, germ. Kollegialität].

colegialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLEGIALITÁTE s. f. 1. atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. 2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații se exercită colectiv. (< fr. collégialité)

colegialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colegialitáte (-gi-a-) s. f., g.-d. art. colegialitắții

colegialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] — Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität).