colegial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLEGIÁL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg; camaraderesc, tovărășesc [
Pr.:
-gi-al] – Din
fr. collégial.colegial (Dicționar de neologisme, 1986)COLEGIÁL, -Ă adj. 1. Tovărășesc, camaraderesc.
2. Biserică colegială (și
s.f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. [Pron.
-gi-al. / < fr.
collégial].
colegial (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLEGIÁL, -Ă adj. 1. tovărășesc, camaraderesc. 2. de colegiu (2), referitor la colegiu. ♦ biserică ~ă (și s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. (< fr.
collégial)
colegial (Dicționaru limbii românești, 1939)*colegiál, -ă adj. (lat.
col-legialis). De coleg, de tovarăș:
relațiunĭ colegiale. Relativ la un capitul [!] de canonicĭ catolicĭ, la adunarea lor:
biserică colegială. Adv. Ca un coleg bun:
a te purta colegial.colegial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colegiál (-gi-al) adj. m.,
pl. colegiáli; f. colegiálă, pl. colegiálecolegial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colegial a. ce ține de coleg:
relațiuni colegiale.colegial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLEGIÁL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg; camaraderesc, tovărășesc. [
Pr.: -
gi-al] — Din
fr. collégial.