colaționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I.
Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. collationner.colaționa (Dicționar de neologisme, 1986)COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron.
-ți-o-. [< fr.
collationner].
colaționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLAȚIONÁ vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr.
collationner)
colaționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colaționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
colaționeázăcolaționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I.
Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. collationner.colaționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colaționà v.
1. a compara un text cu originalul;
2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.