cola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLA1 s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (
Cola nitida). – Din
fr. cola, kola.cola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓLA2 s. f. 1. Băutura răcoritoare cu extract de cola
1.
2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola
2 (
1). – Din
engl. [coca]
cola.cola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÁ3, colez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Franțuzism)
1. Tranz. și
refl. A (se) combina, a (se) asorta.
2. Refl. A trăi în concubinaj.
3. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. – Din
fr. coller.cola (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÓLA2, cóle, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola
1.
2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola
2 (
1). – Din
engl. [coca]
cola.cola (Dicționar de neologisme, 1986)CÓLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. //
s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și
kola. / < fr.
cola, kola < cuv. sudanez].
cola (Dicționar de neologisme, 1986)COLÁ vb. I. refl. (
Franțuzism) A se împreuna, a se uni printr-o legătură nematrimonială; a trăi în concubinaj. [< fr.
coller].
cola (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓLA1 s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr.
cola, kola)
cola (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓLA2 s. f. băutură răcoritoare din fructul arborelui cola
1. (< engl.
/coca-/cola)
cola (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÁ3 vb. I. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta. II. refl. 1. a se împreuna; a trăi în concubinaj. 2. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp. (< fr.
coller)
cola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cóla1 (arbore)
s. m.,
pl. cóla