colaționa - explicat in DEX

colaționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.

colaționa (Dicționar de neologisme, 1986)
COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].

colaționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLAȚIONÁ vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)

colaționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționeáză

colaționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. collationner.

colaționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.