cobzișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COBZIȘOÁRĂ,cobzișoare, s. f. Diminutiv al lui cobză. – Cobză + suf. -ișoară.
cobzișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cobzișoáră s. f., g.-d. art. cobzișoárei; pl. cobzișoáre
cobzișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COBZIȘOÁRĂ,cobzișoare, s. f. Diminutiv al lui cobză. — Cobză + suf. -ișoară.