cobză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊
Expr. (
Fam.; adverbial)
A lega (pe cineva)
cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). – Din
ucr.,
rus.,
pol. kobza.