cobuz - explicat in DEX

cobuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.

cobuz (Dicționaru limbii românești, 1939)
cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c´o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă [!] și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.

cobuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cobúz (instrument muzical) s. n., pl. cobúze

cobuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. [Tătar KOBUZ, ghitară în formă de pară (v. cobză)].

cobuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. — Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.