cobzar - explicat in DEX

cobzar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.

cobzar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător.

cobzar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cobzár m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza.

cobzar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cobzár s. m., pl. cobzári

cobzar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cobzar m. Mold. lăutar care cântă din cobză: cobzarii cu cobzele, lăutarii cu diblele POP.

cobzar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). — Cobză + suf. -ar.