coca - explicat in DEX

coca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓCA s. m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.

coca (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].

coca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca)

coca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóca¹ (arbust) s. m., pl. cóca

coca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*cóca² (coca-cola) s. f.

coca (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coca f. arbust din America de S. ale cărui frunze au proprietăți narcotice.

coca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓCA¹, coca, s. m. Arbust exotic înalt de 2-3 m, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). — Din fr., engl. coca.

coca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓCA®², coca, s. f. Coca-cola. — Din fr., engl. coca.