cobză - explicat in DEX

cobză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza.

cobză (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cobză, cobze s. f. gură.

cobză (Dicționaru limbii românești, 1939)
cóbză f., pl. e (rut. pol. kobza, rus. kobíza, ung. koboz, kobza. V. cobuz). Un fel de mandolină maĭ mare, dar cu gîtu maĭ scurt, destul de întrebuințată de lăutarĭ. Adv. Legat cobză, legat burduf, fedeleș, așa în cît să nu se maĭ poată mișca. V. mandoră.

cobză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóbză s. f., g.-d. art. cóbzei; pl. cóbze

cobză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cobză f. instrument muzical compus din cinci bucăți de lemn de paltin, lipite între ele, iar tabla de armonie e făcută din lemn de brad, are zece coarde (vorbă specială cântecelor moldovenești): lin vioarele sună, iar cobza ține hangul EM. [Rut. KOBZA, un fel de lăută, de aceeaș origină cu cobuz]. ║ adv. țeapăn: a lega cobză (adică întins ca coardele cobzei).

cobză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător lăutei, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). — Din ucr., rus., pol. kobza.