ciupitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (
concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături;
spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă.
2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. –
Ciupi +
suf. -tură.