ciupitor - explicat in DEX

ciupitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

ciupitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt.

ciupitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

ciupitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. — Ciupi + suf. -tor.