chefnit - explicat in DEX

chefnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni.

chefnit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat.

chefnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi

chefnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. — V. chefni.