chefni - explicat in DEX

chefni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.

chefni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (lătrat).

chefni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHEFNÍ, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.). – Onomatopee.

chefni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă

chefni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. — Formație onomatopeică.

chefnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chefnì v. 1. a chelălăi (de câini) Od. [Onomatopee]. V. clefăì.