chefui - explicat in DEX

chefui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.

chefui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgomotos cu băutură (și cu cântece). – Din chef.

chefui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă

chefui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. — Chef + suf. -ui.

chefuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chefuì v. 1. a face chef: poftiră pe Făt-Frumos la masă, ca să chefuiască și să petreacă ISP.; 2. a petrece mai ales cu băutură: șapte buți de vin scotea, mare chef că chefuia POP.