cerculeț - explicat in DEX

cerculeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.

cerculeț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.

cerculeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cerculéț s. n., pl. cerculéțe

cerculeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. — Cerc + suf. -uleț.