cercurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERCURÉLcercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
cercurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cercurél (rar) s. n., pl. cercuréle
cercurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERCURÉL,cercurele, s. n. (Rar; mai ales la pl.) Cerculeț (2). — Cerc + suf. -el.