cercuitor - explicat in DEX

cercuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor.

cercuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + suf. -(i)tor.

cercuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cercuitór (-cu-i-) s. m., pl. cercuitóri

cercuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). [Pr.: -cu-i-] — Cercui + suf. -tor.