cercetășie - explicat in DEX

cercetășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. – Cercetaș + suf. -ie.

cercetășie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CERCETĂȘIE (‹ cercetaș) s. f. Activitate cu caracter sportiv pentru educarea tineretului școlar, introdusă în 1908 de generalul englez R. Baden-Powell; a exista și în România (1913-1937).

cercetășie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv care cuprindea tineretul din școlile secundare și care urmărea educarea fizică și morală a acestuia. – Din cercetaș + suf. -ie.

cercetășie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cercetășíe f. Ocupațiunea și calitatea de cercetaș.

cercetășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cercetășíe s. f., art. cercetășía, g.-d. cercetășíi, art. cercetășíei

cercetășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. — Cercetaș + suf. -ie.