cerbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERBĂRÍE, cerbării, s. f. (Rar) Loc, teren unde sunt ținuți cerbii. –
Cerb +
suf. -ărie.cerbărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERBĂRÍE, cerbării, s. f. Parc (de vânătoare) în care sunt ținuți cerbii. – Din
cerb +
suf. -ărie.cerbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerbăríe (rar)
s. f.,
art. cerbăría, g.-d. art. cerbăríei; pl. cerbăríi, art. cerbăríilecerbărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERBĂRÍE, cerbării, s. f. (Rar) Loc, teren unde sunt ținuți cerbii. —
Cerb +
suf. -ărie.