cerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊
Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă.
Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. –
Ceară +
suf. -at (după
fr. ciré).
cerat (Dicționar de neologisme, 1986)CERAT- v.
cer1-.
cerat (Dicționar de neologisme, 1986)CERÁT s.n. Medicament unguent compus din ceară și untdelemn, folosit odinioară pentru acoperirea rănilor. [< fr.
cérat, cf. lat.
ceratus].
cerat (Dicționar de neologisme, 1986)CERÁT, -Ă adj. (
Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊
Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat.
ceratus].
cerat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERÁT1 s. n. medicament unguent pe bază de ceară și ulei. (< fr.
cérat, lat.
ceratus)
cerat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERÁT2, -Ă adj. impregnat, acoperit cu ceară. ♦ tăblițe ĕ = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. (< lat.
ceratus, după fr.
ciré)
cerat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERAT3(O)- elem. cherat(o)-.
cerat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. ◊
Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. – Din
ceară +
suf. -at (după
fr. ciré).
cerat (Dicționaru limbii românești, 1939)*cerát, -ă adj. (lat.
ceratus). Ceruit:
Romaniĭ scriaŭ pe plăcĭ cerate.cerat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerát adj. m.,
pl. ceráți; f. cerátă, pl. ceráte