ceratit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERATÍT, ceratiți, s. m. Moluscă
cefalopodă fosilă din era mezozoică. –
Cf. ngr. kéras (
gen. kératos) „corn”.
ceratit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERATÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă din ordinul amonitidelor. (< fr.
cératite)
ceratit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceratít s. m.,
pl. ceratíțiceratit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERATÍT, ceratiți, s. m. Moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică. —
Cf. ngr. kéras (
gen. kératos) „corn”.