centripet - explicat in DEX

centripet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

centripet (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTRIPÉT, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].

centripet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTRIPÉT, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)

centripet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă´ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.

centripet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centripét adj. m., pl. centripéți; f. centripétă, pl. centripéte

centripet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. — Din fr. centripète.