centrifugare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRIFUGÁRE s. f. Acțiunea de
a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. –
V. centrifuga.centrifugare (Dicționar de neologisme, 1986)CENTRIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților unui amestec eterogen. [<
centrifuga, după fr.
centrifugation].
centrifugare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTRIFUGÁRE s. f. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen. (< centrifuga)
centrifugare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centrifugáre s. f.,
g.-d. art. centrifugắrii; pl. centrifugắricentrifugare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRIFUGÁRE, centrifugări, s. f. Acțiunea de
a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. —
V. centrifuga.