centrist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRÍST, -Ă, centriști, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept, partizan al centrismului.
2. Adj. Care aparține centrismului, privitor la centrism. – Din
fr. centriste, rus. țentrist (refăcut după
centru).
centrist (Dicționar de neologisme, 1986)CENTRÍST, -Ă adj. Referitor la centrism. //
s.m. și f. Adept al centrismului. [Cf. fr.
centriste, rus.
țentrist, după
centru].
centrist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al centrismului. (< fr.
centriste, rus.
țentrist)
centrist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENTRÍST, centriști, s. m. Adept, partizan al centrismului.
centrist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centríst adj. m.,
s. m.,
pl. centríști; adj. f.,
s. f. centrístă, pl. centrístecentrist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRÍST, -Ă, centriști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept, partizan al centrismului.
2. Adj. Care aparține centrismului, privitor la centrism. — Din
fr. centriste, rus. țentrist (refăcut după
centru).