centripetal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRIPETÁL, -Ă, centripetali, -e, adj. Centripet. – Din
germ. zentripetal.centripetal (Dicționar de neologisme, 1986)CENTRIPETÁL, -Ă adj. Centripet. [< fr.
centripétal].
centripetal (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTRIPETÁL, -Ă adj. centripet. (< fr.
centripétal)
centripetal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENTRIPETÁL, -Ă, centripetali, -e, adj. Care tinde să se apropie de centru. –
Fr. centripétal.centripetal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centripetál (
înv.)
adj. m.,
pl. centripetáli; f. centripetálă, pl. centripetálecentripetal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)centripetal a.
Fiz. care tinde a se apropia de centru:
puterea centripetală.centripetal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRIPETÁL, -Ă, centripetali, -e, adj. (
Înv.) Centripet. — Din
germ. zentripetal.