cazuist - explicat in DEX

cazuist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZUÍST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.

cazuist (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZUÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase și subtile, logice în aparență, dar false în fond. [Pron. -zu-ist. / cf. fr. casuiste, sp. casuista < lat.bis. casus – caz de conștiință].

cazuist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZUÍST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste)

cazuist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZUÍST, cazuiști, s. m. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Fr. casuiste.

cazuist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cazuíst m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conștiință.

cazuist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazuíst s. m., pl. cazuíști

cazuist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazuist m. teolog care instruiește morala și rezolvă cazurile de conștiință.

cazuist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZUÍST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. — Din fr. casuiste.