cazualitate - explicat in DEX

cazualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Cazual + suf. -itate.

cazualitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZUALITÁTE s.f. (Liv.) Calitate, stare a ceea ce este cazual (1). [Cf. fr. casualité].

cazualitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZUALITÁTE s. f. calitatea, starea a ceea ce este cazual (1). (< fr. casualité)

cazualitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualité.

cazualitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazualitáte (-zu-a-) s. f., g.-d. art. cazualitắții

cazualitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] — Cazual + suf. -itate.