cazuistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (
2), privitor la cazuistică.
2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică;
p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din
fr. casuistique.