cazualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca și ordinea în care se succedă evenimentele, se datoresc hazardului. [
Pr.:
-zu-a-] – Din
fr. casualisme.cazualism (Dicționar de neologisme, 1986)CAZUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă, care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. [Cf. fr.
casualisme].
cazualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAZUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. (< fr.
casualisme)
cazualism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care susține că dezvoltarea lumii se datorește hazardului. [
Pr.:
-zu-a-] –
Fr. casualisme.cazualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazualísm (-zu-a-) s. n.cazualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZUALÍSM s. n. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor. [
Pr.:
-zu-a-] — Din
fr. casualisme.