cazon - explicat in DEX

cazon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.

cazon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cazón (cazónă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).

cazon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. – Rus kazënnyj „al statului”.

cazon (Dicționaru limbii românești, 1939)
cazón, -ă adj. (rus. kazényĭ, pron. kazönnyĭ, al statuluĭ, al țaruluĭ, al vistieriiĭ, d. kazná, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, în nord kazna]. V. hazna). Fam. Al statuluĭ, în opoz. cu particular, vorbind de lucrurĭ militare: chipiŭ cazon, pușcă cazonă. Adv. Iron. Militărește: nu vorbi cazon aicĭ!

cazon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazón adj. m., pl. cazóni; f. cazónă, pl. cazóne

cazon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazon n. în graiul soldățesc, tot ce aparține cazarmei sau Statului, în opozițiune cu particular, adică cu ceea ce soldatul își procură, din propriile sale mijloace [Alterațiune din cazarmă].

cazon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. — Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.