cazual - explicat in DEX

cazual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis.

cazual (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZUÁL, -Ă adj. 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis].

cazual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZUÁL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)

cazual (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis.

cazual (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.

cazual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazuál (întâmplător, care privește cazul gramatical) (-zu-al) adj. m., pl. cazuáli; f. cazuálă, pl. cazuále

cazual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală.

cazual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] — Din lat. casualis.