cântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase.
2. S. m. (
Înv.) Cântăreț (
1) (de profesie).
3. S. m. (
Înv.) Cântăreț (
2).
4. s. m. (
Pop.) Cocoș. ♦ (În
expr.) (
Pe)
la cântători = în zorii zilei. –
Cânta +
suf. -ător.