cantată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră. ◊ (În compusul)
Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din
it. cantata.