cântecel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui
cântec. ◊
Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [
Var.: (
reg.)
cânticél s. n.] –
Cântec +
suf. -el.