cantabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTÁBIL, -Ă, cantabili, -e, adj. (
Livr.) Care (se) poate cânta; melodios. – Din
lat. cantabilis, it. cantabile.cantabil (Dicționar de neologisme, 1986)CANTÁBIL, -Ă adj. Melodios, expresiv, cu ritm moderat. [< it.
cantabile].
cantabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANTÁBIL, -Ă adj. melodios, expresiv; cu ritm moderat. (< it.
cantabile, lat.
cantabilis)
cantabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*cantábil, -ă adj. (lat.
cantabilis). Care se poate cînta.
cantabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantábil adj. m.,
pl. cantábili; f. cantábilă, pl. cantábilecantabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANTÁBIL, -Ă, cantabili, -e, adj. Care (se) poate cânta; melodios. —
Din lat. cantabilis, it. cantabile.