cantabilitate - explicat in DEX

cantabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTABILITÁTE s. f. Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. – Cantabil + suf. -itate. Cf. it. cantabilita.

cantabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTABILITÁTE s.f. Însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă; (lit.) calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. [Cf. it. cantabilità].

cantabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTABILITÁTE s. f. 1. însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă. 2. calitate a versurilor de a fi muzicale. (< it. cantabilità)

cantabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantabilitáte s. f., g.-d. art. cantabilitắții

cantabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTABILITÁTE s. f. Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr-o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. — Cantabil + suf. -itate. Cf. it. cantabilità.