cantabri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTÁBRI s. m. pl. Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. – Din
fr. Cantabres.cantabri (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CANTABRI (‹
fr.,
lat.)
s. m. pl. Veche populație din
Pen. Iberică, așezată la izvoarele Ebrului și supusă de romani în anul 25
î. Hr.cantabri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Cantabri pl.
1. (
Munții), partea Pirineilor spanioli, în Biscaya;
2. popor din vechea Spania, cari locuiau la S. de golful Gasconiei.