bunișor - explicat in DEX

bunișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

bunișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun⁴.

bunișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.