bunghini - explicat in DEX

bunghini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A migăli. – Et. nec.

bunghini (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra cu migală la ceva; a migăli.

bunghini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. — Et. nec.