bungust - explicat in DEX

bungust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bun-gúst (simț estetic) s. n., art. búnul-gúst (dar: bunul său gust), g.-d. art. búnului-gúst

bungust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bun gúst (gust bun) adj. + s. n. (sarmalele au un ~ de afumătură)

bungust (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun⁴ + gust.