bunicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.
bunicel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.
bunicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle
bunicel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUNICÉL, -ÍCĂ,bunicei, -ele, adj. Bunișor. — Bun + suf. -icel.