bungalou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din
engl. bungalow.bungalou (Dicționar de neologisme, 1986)BUNGALÓU s.n. v.
bungalov.
bungalou (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl.
bungalow)