bundiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
bundă. 2. (
Bot.; în compusul)
Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (
Phlomis pungens). –
Bundă +
suf. -iță.