bruiaj - explicat in DEX

bruiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

bruiaj (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUIÁJ s.n. Perturbare a audițiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].

bruiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage)

bruiaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. – Fr. brouillage.

bruiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] — Din fr. brouillage.