bruia - explicat in DEX

bruia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

bruia (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].

bruia (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)

bruia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.

bruia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] — Din fr. brouiller.