bruh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUH interj. Brr (
I 1). – Onomatopee.
bruh (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUH interj. Exclamație scoasă de cel care este pătruns de frig.
bruh (Dicționaru limbii românești, 1939)bruh, interj. care arată sensațiunea fioruluĭ de frig (Em.). V.
bru.bruh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bruh interj.bruh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUH interj. Brr (
I 1). — Onomatopee.